duminică, 7 mai 2017

Recenzie ''Ziua în care am învăţat să zbor'' - Alina Şerban

Titlu: Ziua în care am învăţat să zbor
Editura: Quantum
Anul: 2017
Nr. pagini: 232
Autor: Alina Şerban
Rating: 5 steluţe
           

        
   Descriere  Oskar Kaufmann afla in ziua de Craciun ca ar putea suferi de o boala ce i-ar putea da viata peste cap. Cu toate astea, alege sa-si petreaca sarbatorile cu familia, in Dinkelsbuhl, fiind o traditie tinuta mai mult din obligatie decat din placere. Asa facem cunostinta cu familia Kaufmann, punct central si sursa multora dintre conflictele definitorii ale romanului.Prin membrii ei, putem vedea cum prinde viata o cronica de familie care ajunge sa fie coloana vertebrala a intregii actiuni.
Incercarile lui Oskar de a face fata depresiei care-l macina si acceptarea faptului ca propria familie ar putea fi autorul moral al bolii mintale de care sufera sunt punctele cheie ale romanului.
Cum poate cineva sa lupte cand totul in jurul lui se destrama? Asta e intrebarea care conduce actiunea romanului si al carei raspuns il aflam de la personaje.


➳ Părerea mea:
 ''Ziua în care am învăţat să zbor'' a fost ceva... neaşteptat. Neaşteptat de frumos, de emoţionat. Un roman care întruchipează depresia în sine şi îi oferă numele Oskar. Da, nu e ceva nou, depreşia şade şi pândeşte după fiecare colţ al minţii noastre, însă puţine sunt romanele care m-au făcut să simt că personajul principal îşi modelează sufletul într-al meu şi îl ţine captiv, cu el, printre rânduri.
 Cartea focalizează tragedia care-l marchează pe Oskar: boala sa necunoscută, care pare să-l schimbe până în măduva oaselor. Însă să fie oare boala cea care-i schimbă comportamentul şi-i afectează sentimentele? 'El, depresiv? Pf, niciodată.' - cam aşa se prezintă Oskar, centrul acţiunii, sau cel puţin aşa mi se părea mie.

  Revenind asupra comportamentului său, putem spune că iubitul scriitor Oskar m-a iritat în anumite momente, crezând că avea să-şi schimbe gândirea, crezând că avea să simtă ceea ce-mi doream eu să simtă. Atunci am realizat că nu mereu poţi preconiza ceea ce se va întâmpla şi că nu se întâmplă aşa cum vrei tu. Pe la mijlocul cărţii m-am hotărât că aveam să îi ofer doar patru stele pentru comportamentul său, însă m-am răzgândit realizând toate acestea. Cartea a fost scrisă din inimă şi nu mulţi sunt cei care au intrat atât de bine prin straturile depresiei, încât să poată scrie despre ea, aşa că cine sunt eu să judec personajul? Sunt cea care vizionează spectacolul de emoţii creat.
   Recunosc că nu am reuşit să-i anticipez mişcările sau vorbele. Eram confuză în privinţa lui, în privinţa deciziilor pe care avea să le ia.

 Aşadar, Oskar e un tânăr scriitor, trecut prin facultatea de medicină la cererea părinţilor, care trăieşte într-un apartament modest, împreună cu pisica sa. Părinţii săi şi-au împins copiii (Elsa, Karolina, Josef,  Martin şi Oskar) pe la spate ca să adopte anumite decizii, să urmeze anumite cariere. Astfel, Oskar fusese nevoit să renunţe la medicină, nefiind visul său. El voia să scrie cărţi, să-şi pună sufletul pe hârtie, aşa că devenise un autor cât de cât recunoscut de critici şi fani, dar ceva îl oprea să se bucure de toate acestea: boala şi experienţele încurcate pe care le dobândea; leşin, atac de cord, stări de rău. Când boala avansează, apar diverse ştiri despre el, mediatizându-se cu ajutorul ziarelor. Desigur, calomnii. Oskar îşi dorea un proces împotriva celui care scria articolele, fiind ajutat de sora lui, Elsa, ea profesând ca avocat.
 În viaţa lui Oskar apare o bucurie: Clara - secretara bunului său prieten, Rudi. Însă  orice bucurie pare să se compensenseze printr-o nenorocire sau mai multe. O întâlneşte pe ea şi pare să-i aducă un strop de fericire în plus, dar niciodată destul. Deşi asistă la lansarea cărţii sale, se întâlnesc şi ajung într-o relaţie, Clara pare să nu fie de ajuns. Cu toate grijile sale; părinţii care-l mistuie, fraţii puţin distanţi, blocajul scriitorului şi într-un final, boala, Oskar nu reuşeşte să simtă ceea ce ar dori să simtă, iar focul interior în macină şi îl doboară. Toate problemele fraţilor săi şi ale lumii par să se răsfrângă asupra lui.

 Dacă povestea lui Oskar nu vă atrage, cu siguranţă o s-o facă atunci când îi pătrundeţi sub piele şi vă puneţi în locul său. Nu ştiu cum a reuşit, însă autoarea a surprins depresia în toate stadiile sale. Şi mă bucur, pentru că e genul de carte de care, chiar dacă personajul principal e melancolic şi trist, nu te poţi dezlipi.

 Când am aflat ce reprezintă coperta, mi se făcuse deja pielea de găină. Am început să iubesc povestea şi mai mult şi am citit până la refuz. Exact aşa o să faceţi şi voi şi o să vi se pară că cele 232 de pagini nu sunt destul, doriţi mai mult, finalul vă lasă într-o iluzie continuă, cugetând asupra tuturor întâmplărilor din carte.

 M-a bucurat această carte şi alegerea pe care am făcut-o. Le mulţumesc celor de la Quantum Publishers pentru exemplarul oferit. Cartea o puteţi achiziţiona de aici, cu reducere 25%. Un preţ excepţional!

Părerea şi recenzia nu au fost influenţate de nimeni, în niciun mod.
Share:

Abonează-te prin GFC

Oameni minunați

Abonează-te prin email

Abonează-te pe Bloglovin

Follow

Ce citesc acum

Ce citesc acum