luni, 15 mai 2017

Recenzie „Între pământ şi apă”, de Raluca Andreea Chiper

Titlu: Între pământ şi apă
Autor: Raluca Andreea Chiper
Editura: Quantum
Rating: 5 steluţe
Nr. pagini: 370

              
Descriere Karina Baldin, o tânără balerină ce promite să lumineze cele mai cunoscute scene ale lumii cu talentul său, se îndrăgostește de noul fotograf al Academiei de balet. Pentru inima ei neîncercată până atunci de astfel de sentimente, emoțiile acestei iubiri se dovedesc covârșitoare, mai ales că legătura dintre cei doi nu este dintre acelea pe care societatea să le vadă cu ochi buni.

Scriitoarea Raluca Andreea Chiper, un talent indiscutabil al literaturii contemporane, ne poartă cu a sa măiestrie magică în mânuirea cuvântului scris, în lumi care ne captivează în totalitate. Între pământ și apă este o lectură la care cititorul se va gândi multă vreme după ce a întors și ultima pagină.
Nu pot transpune în cuvinte cât de mult mi-a plăcut această carte. Am încercat şi am ajuns la concluzia că niciodată nu o să surprind într-o recenzie toată frumuseţea cărţii.

Trecând peste faza mea de negare, reformulez: Acum dau tot ce pot să vă explic cât mai bine de ce trebuie neapărat să citiţi cartea şi de ce m-a fascinat atât, dar atâât de mult!

Ca o introducere, aş vrea mult să vă spun că Raluca Andreea Chiper e o scriitoare foarte, foarte talentată, cu un talent încărcat în multă emoţie şi multe sentimente. Stilul său inedit de a descrie totul cu suflet îi dă valoare cărţii, pe lângă povestea interesantă şi emoţionantă. Poate că am mai afirmat asta, însă pot spune cu mâna pe inimă că, din ce cărţi scrise de autori români am citit eu până acum, niciodată n-am întâlnit un roman în care să fie descris totul atât de frumos şi emotiv, atât de bine. Deşi nu e o carte care să aparţină genului thriller, fantasy sau acţiune, descrierile sunt voluminoase şi pun în evidenţă adevărata frumuseţe a cărţii, cu toate că la început păreau să-mi încetinească puţin lectura (nu ştiusem că, mai târziu, paginile aveau să curgă asemenea unui strop de apă).

 Karina Baldin e o tânără balerină foarte talentată, provenită dintr-o familie de la ţară, nu prea înstărită. Pornită din Oradea, ajunge în Constanţa, la Academia de balet, unde-l întâlneşte pe Iustin, profesorul lor simpatic, pe Anastasia, o profesoară care pare să aibă inima de piatră, dar şi pe tinerii care-i deveniseră colegi, unii dintre ei chiar prieteni. Majoritatea balerinelor proveneau din familii înstărite, se bucurau de cele mai frumoase poante şi o priveau cu ochi străini. Mario, partenerul său, se dovedise a fi un prieten destul de bun, împreună cu Iustin, profesorul.
 Karina evoluează ca balerină, deşi ceva o împiedică să devină mai bună... un detaliu care n-ar fi trebuit neglijat.
 Încă de la început, autoarea, narând la persoana I, ne aduce la cunoştinţă de existenţa unui om care pare s-o fi spulberat pe Karina. Repetă anumite amintiri trecute şi ne aduce spre confuzie, până lucrurile se clarifică treptat. O carte despre bătăile inimii în timpul primii iubiri, despre fiorii care-ţi fac mâinile să tremure şi despre durere.

«Victimă am devenit şi eu, întemniţată acum între patru ziduri întunecoase, mucede, grav degradate, care par să se aproprie tot mai mult, să reducă spaţiul, să absoarbă aerul prin cărămizile încinse de un soare neobişnuit, în stare să mă sufoce, să mă desfiinţeze dintre oameni.»

 Când Dragoş, fotograful academiei, apare şi modelează tabloul incomplet al vieţii sale, ceva pâlpâie înăuntrul său, deşi e imoral, de neacceptat şi chiar imprevizibil. Dragoş e un artist, iar artiştii nu respectă limitele impuse de umanitate, asemenea Karinei.
Prietenia dintre cei doi se transformă treptat în ceva mai mult, mai înflăcărat şi chiar mai frumos. Iar dacă dorinţa se preface în iubire, ce-i împiedică să-şi împartă bucuria cu ceilalţi? De ce Dragoş şi Karina provin din lumi diferite, iar dragostea lor este interzisă?

«„Ţi-ai dorit vreodată să fii sărutată?”
Îmi venea să râd (...)
„Ce fel de întrebare e asta?”
„Permite-mi să o completez.”
Cu un aer de plictiseală, de parcă el ar fi acolo să mă observe, am îngăduit.
„Îţi permit.”
„Ţi-ai dorit vreodată să fii sărutată... de mine?”
Pentru a câta oară simţeam că mi se taie răsuflarea şi că obrajii îmi iau foc? (...)»

 Pe mine m-a fascinat foarte mult această carte, şi m-a ţinut captivă între paginile sale. Poate pare ceva obişnuit şi un subiect foarte mult abordat, dar n-am crezut că e posibil să surprinzi atât de frumos prima iubire şi să o transpui într-un roman care merită tot efortul şi toate laudele.
Personajele au fost conturate foarte bine, în special Karina şi Dragoş. Atât caracterele lor, cât şi fizicul, într-un mod foarte plăcut. Ochii lui de abanos, părul ei ca spicele de grâu... sensibilitatea Karinei, amuzamentul creat de Dragoş; toate acestea au presărat paginile şi povestea cu multă frumuseţe special aleasă. 
Dacă aş vrea să-i reproşez ceva autoarei? Bineînţeles, e o problema care şi-o pun cititorii mereu când sunt fermecaţi de mrejele cărţii: De ce s-a terminat? De ce paginile au părut să se scurteze pe măsură ce înaintam cu cititul?

 Pot spune că a atins o coardă foarte sensibilă din mine, care s-a tulburat de-a lungul lecturii şi mi-a lăsat sufletul să se desprindă din rădăcini şi să formeze zâmbete, lacrimi sau chiar râsete de bucurie. În fond, ce e mai important decât să simţi ceea ce e descris de către autor? Poate că povestea în sine, dar un lucru e cert: n-are farmec fără afectivitate. 

 
De asemenea, coperta este foarte reprezentativă, înduplecând, într-o singură imagine minunată, o mare parte din viaţa Karinei, baletul.
Când am aflat ce înseamnă titlul cu adevărat, un val de emoţie m-a copleşit şi m-a ţintuit spre cugetare adâncă, m-a îndemnat spre o pauză, pentru a reflecta asupra acestei cărţi minunate care m-a făcut să zâmbesc, dar şi să plâng în hohote, cum puţine cărţi au reuşit.

E o carte care chiar mi-a dat de gândit, mi-a provocat un amalgam de sentimente şi mi-a ajuns la suflet prin palma grea care o exercită autoarea asupra cititorilor în timpul lecturii. Aş vrea s-o recitesc acum, dar mi-e teamă că a trecut un prea-scurt-timp de când am terminat cartea. Mi-am făcut un program, pentru vară, de recitire a unor cărţi care mi-au plăcut mult, iar Între pământ şi apă se află acolo, ocupând un loc foarte important atât în acest program, cât şi în inima mea. Dacă doriţi să le acordaţi o şansă autorilor români, Raluca Andreea Chiper o merită din plin. Nici măcar n-am reuşit să-i găsesc defecte cărţii, oricât am încercat, în afară de faptul că a durat în jur de aproape o sută de pagini ca să o iubesc cu adevărat şi să n-o mai pot lăsa din mână.
Mulţumesc mult Editurii Quantum Publishers pentru acest exemplar minunat, pe care-l găsiţi aici, la un preţ foarte bun, cu o reducere de 25%.


Gândurile mele despre carte, cât şi iubirea pentru aceasta n-au fost influenţate în niciun mod, de nimeni. 


Share:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonează-te prin GFC

Oameni minunați

Abonează-te prin email

Abonează-te pe Bloglovin

Follow

Ce citesc acum

Ce citesc acum