miercuri, 24 ianuarie 2018

Recenzie: Nopți la circ de Angela Carter

Titlu original: Nights at the Circus
Gen: fantasy, feminism, realism magic
Editura: Leda
An apariție: 2008
Număr de pagini: 432
Rating:
Mulțumesc editurii pentru acest roman! :)
Cartea poate fi achiziționată de aici.
„-Tânărul meu va veni și ne va salva!
-Ține-ți firea, prostănacă sentimentală ce ești, se pare că nu e-n stare să se salveze nici pe el, spuse Lizzie. Mai degrabă îmi pun speranțe în echipa de salvare.”
            

Angela Carter este vocea tuturor femeilor în romanul Nopți la circ. Plictisită și dezgustată deopotrivă de imaginea irealistă a fetelor din basme, mereu fără apărare și la ananghie, în așteptarea prințului pe un cal alb, autoarea reușește să creeze exact opusul unui basm clasic, păstrând însă magia tipică acestui gen.

Protagonista este Fevvers, personajul aflat la bariera dintre realitate și iluzie. Este o senzație internațională și vedeta absolută a circului din care face parte, deoarece pretinde că este o ființă înaripată. Părerile cu privire la ea sunt împărțite: unii o consideră o frumoasă ciudățenie a naturii, în timp ce alții o cred doar o altă mare escroacă. 
Jurnalistul Jack Walser e pregătit să profite de taboo-ul ce înconjoară această femeie și să scrie cel mai bun articol din viața lui, încercând să dezvăluie lumii întregi adevărul despre Fevvers. Însă, după ce petrece o noapte lungă cu trapezista, Jack pică pe neașteptate în mrejele ei și decide să plece într-o cursă nebună din Londra până în Siberia împreună cu circul.
Am apreciat cel mai mult la această carte partea feministă, omniprezentă pe tot cuprinsul poveștii; cum autoarea umanizează chiar și cele mai prost văzute femei de către societate: prostituatele, pentru că, la urma urmei, protagonista a fost crescută într-un bordel de cea mai joasă speță. Și arată cum, după un eveniment tragic, sunt nevoite să părăsească zona lor de confort și să reușească să se realizeze în viață.

Mai mult de atât, Fevvers e o eroină complet bad-ass și pare să-i ia locul prințului pe cal alb de fiecare dată când îl salvează pe Jack de la o moarte iminentă. Mi se pare o întorsătură interesantă a evenimentelor. Mama ei adoptivă, Lizzie, nici nu mai are nevoie de o introducere. Imaginați-vă orice vrăjitoare puternică, cu o minte ageră și care să aibă în străfundul ei o inimă de aur și veți avea imaginea lui Lizzie.

Singurul lucru care mi-a îngreunat foarte mult lectura acestei cărți nu e neapărat faptul că acțiunea n-ar exista, ci dimpotrivă, că ea există, doar că autoarea folosește atât de mulți termeni complicați, prea multe metafore pentru gustul meu și în plus referințe la alte opere pe care eu personal nu le-am citit, încât totul devine foarte greu de urmărit. Cu răbdare se poate face și acest lucru deși nu e cel mai plăcut lucru din lume.

După ce am terminat „Nopți la circ” nu pot spune că sunt chiar nerăbdătoare să încep și altă carte scrisă de Angela Carter, deși încă vreau să dau o șansă în viitorul apropiat și romanului „The Bloody Chamber”. Totuși, sunt curioasă ce părere ați avea voi despre această poveste. Sunt convinsă că multora dintre voi o să vă placă mult mai mult decât mi-a plăcut mie.
Share: