Test: Câte lucruri știi despre cărțile interzise?

Cât v-a ieșit? :D

Cartea scrisă de diavol

Codexul Gigas (cartea gigantică) este cel mai mare manuscript medieval din lume, cunoscut și ca Biblia Diavolului datorită unei ilustrații de mari dimensiuni cu satana din interiorul ei și a unei legende ce explică modul în care a fost creată.

Se spune că a fost creată la începutul secolului al 13-lea în mănăstirea benedictină din  Podlažice, în Boemia (acum Republica Cehă),

Conține de asemenea Biblia Vulgata și alte documente istorice scrise în latină. 

În timpul Războiului de 30 de ani, în 1648, întreaga colecție a fost luată ca pradă de război de suedezi și este și acum păstrată la Biblioteca Națională din Suedia, la Stockholm, expusă publicului.

Descriere

Codexul are o copertă de lemn, acoperit cu piele și ornamentat cu metal. Are 93 de cm înălțime, 22cm grosime și 50 cm lungime. Este cel mai mare manuscript medieval și cântărește 74,8 kg.

Codexul Gigas este compus din 310 de fâșii de pergament, probabil făcute din pielea a 160 de măgari sau viței.

Inițial a avut 320 de pagini, dar câteva au fost rupte. Nu se știe cine a rupt paginile sau de ce, dar e foarte probabil să fi conținut regulile mănăstirești benedictine.

Legenda spune că a fost scrisă de un singur scrib.

Istorie

Se crede că manuscrisul ar fi fost creat de Pustnicul Herman în mănăstirea benedictină din Podlažice, în Republica Cehă.

Mănăstirea a fost distrusă în secolul al XV-lea, în timpul Revoluției Husite. Evenimentele din codex se încheie în anul 1229.

La sfârșitul Războiului de 30 de ani din 1648, întreaga colecție a fost luată ca pradă de război de armata suedeză. 

Din 1649 până în 2007 manuscrisul a fost ținut în Biblioteca Națională a Suediei, la Stockholm. 

În 1697, un incendiu a izbucnit în castelul imperial din Stockholm, iar biblioteca a avut de suferit tare mult. Pentru a fi salvat, codexul a fost aruncat pe geam.

În urma evenimentului a pierdut câteva pagini care lipsesc și în ziua de azi. Se spune că manuscrisul ar fi căzut pe un trecător, lovindu-l grav.

În septembrie 2007, după 359 de ani, Codexul Gigas a fost dat Pragăi cu împrumut și expus până în ianuarie 2008 la Biblioteca Națională a Cehiei.

Conținut

Codexul constă în toată biblia latină în versiunea vulgată. Întregul document e scris în latină, dar conține alfabetul ebraic, latin și slav.

Manuscrisul e iluminat cu roșu, albastru și auriu.

Literele de tipar sunt iluminate elaborat.

Codexul are un aspect uniform, iar scrisul e neschimbat de-a lungul lui.

Nu există niciun semn de îmbătrânire sau îmbolnăvire a scribului. Mulți cred că întreaga carte a fost scrisă într-o perioadă foarte scurtă de timp, dar oamenii de știință au început să creadă că a luat mai mult de 20 de ani să fie completat.

La pagina 290 e inclusă o imagine unică ce îl înfățișează pe diavol și are în jur de 50 de cm înălțime. Chiar pe pagina din stânga diavolului este descrierea împărăției cerurilor, această juxtapunere contrastă imaginea binelui și al răului.  Câteva pagini precedente sunt scrise pe un pergament înnegrit și au un caracter tare sumbru, aievea diferit de restul codexului. Motivul variației de culoare este că paginile sunt făcute din pergament. Pergament, sau piele de animale prelucrare, „se bronzează” când e expusă la lumina ultravioletă. De-a lungul secolelor, paginile care au fost întoarse des au obținut o culoare mai închisă.

Legenda

Conform unei versiuni ale legendei care a fost întâlnită încă din Evul Mediu, scribul a fost un călugăr care și-a încălcat jurămintele mănăstirești și a fost condamnat la moarte prin zidire de viu. Pentru a evita această soartă crudă, el a promis să creeze într-o singură zi o carte care va aduce glorie mănăstirii pentru totdeauna și va include toate cunoștințele omenești. Pe la miezul nopții, a devenit sigur că nu va putea completa această sarcină singur, așa că a venit cu o rugăciune specială, nu adresată Domnului, ci îngerului decăzut Lucifer, cerându-i să-l ajute să termine cartea în schimbul sufletului său. 

Diavolul a completat manuscrisul și călugărul a adăugat o imagine cu diavolul pentru a-i mulțumi pentru ajutorul dat. Teste pentru a recrea opera demonstrează că doar pentru a reproduce caligrafia, fără ilustrații sau decoruri, ar dura 5 ani de scris non-stop. Se spune că cele 12 pagini care lipsesc din Codexul Gigas ar conține un text apocaliptic numit „Rugăciunea diavolului”.

Brrr, voi ce ziceți? Ar putea avea un strop de adevăr legenda sau e doar fructul imaginației oamenilor cu minte scurtă de demult? 

15 lucruri pe care nu le ştiai despre cărţi

Află cine a dat 30.8 milioane de dolari pe o carte, în ce carte apare o propoziție de 823 de cuvinte, cine crede că un om poate citi 22000 de cărți într-o viață și multe altele. ♥

Totul despre recenziile mele

Accept cărți pentru recenzie, pentru detalii, contactați-mă pe:

facebook: https://www.facebook.com/asdfghjklpoiuytrewqzc

email: ionitamichelin@gmail.com / ionitamia@gmail.com

Prefer cărțile în format fizic, dar mai citesc și cărți în format 

digital (.epub) la ocazii speciale. 

Voi citi cărți apărute recent, scrise de autori români, DOAR dacă mi se pare interesantă descrierea. Nu prea sunt genul meu.

Citesc doar cărți cu un rating mai mare sau egal cu 3.8/5 pe Goodreads, rar fac excepții.

Îmi voi spune mereu părerea sinceră și fără menajamente față de o carte, cu riscul de a deranja un autor sau/și o editură.

Scriu și recenzii pentru cărți de copii, la fel, doar dacă mi se par interesante.

Genurile preferate:

◘ Thriller

◘ Detective

◘ Adventure

◘ Horror

◘ SF

◘ Fiction

◘ Fantasy

Genuri cărora nu le scriu recenzii:

◘ Romance

◘ Biografii (cu puține excepții)

Rating system:

- Wow! Cartea asta a fost perfectă.

Mi-a plăcut mult, dar a avut câteva defecte

 - A fost meh sau ok. În orice caz nu e genul meu.

 - A avut câteva idei bune, în rest...

- KILL IT WITH FIRE

Recenzie: „Tiger Lily” de Jodi Lynn Anderson

În primul rând vreau să le mulțumesc oamenilor drăguți de la editura Booklet pentru exemplarul oferit. Recenzia aceasta nu ar fi fost posibilă fără bunăvoința lor. :-)

Înainte ca Peter să fie al lui Wendy, el a fost al fetei cu pană de corb...

Inima lui Tiger Lily nu seamănă cu inima altor fete de cincisprezece ani: ascunsă și neîmblânzită, pare croită pe măsura primejdiilor care pândesc la tot pasul în Țara de Nicăieri. Întâlnirea cu Peter Pan face să se nască însă în sufletul ei nu doar un sentiment cu totul necunoscut, ci și o vulnerabilitate nebănuită. Iar când pe insulă sosește Wendy, fermecătoare și gingașă, Tiger Lily va afla cât de departe este dispusă să meargă pentru a-l păstra pe Peter lângă ea.

Știam dinainte să pun mâna pe ea că urmează să fie o carte drăguță. Ceea ce nu știam, e că va fi una dintre cele mai bune cărți pe care le voi citi vreodată. E o poveste care te atinge în punctul sensibil prin onestitatea ei, prin iubirea pură pe care doar doi copii de 15 ani o pot simți, prin durerea și suferința la care sunt supuse niște persoane nevinovate.
Am pus ochii pe această carte acum mult timp, încă de când am văzut-o prima dată pe Goodreads, și pot să spun că m-a captat încă de la primul citat:

Tiger Lily e oaia neagră a turmei. Toată lumea se așteaptă de la ea să se poarte ca o fetiță drăguță și credincioasă, cum ar fi normal să se comporte fiica șamanului, dar ea este fix opusul. E curajoasă, îndemânatică și cea mai bună vânătoare din tot satul, o adevărată războinică.
Deoarece e diferită, Tiger Lily a atras ura multor copii din sat, care au încercat să o înece într-un cazan cu fiertură rece de curcan, închizând-o înăntru și punând capacul. Ciorile au început să croncăne și auzind zgomotul, o femeie s-a năpustit la cazan și a salvat-o. A doua zi, fata care a împins-o pe Tiger Lily în cazan a fost găsită moartă, cu o cioară șezându-i pe șold ca un cobe, din acea clipă toți au înțeles că nu puteai să o îneci pe Tiger Lily și că ciorile vegheau asupra ei, și s-au temut de ea.
După cum poate v-ați dat seama, fata nu a avut niciodată prea mulți prieteni și a fost mereu închisă în sine, vorbind doar când era absolut necesar și făcând economie de cuvinte.
Când a aflat că va fi obligată să se mărite cu „Uriașul” (cel mai mare Neanderthal din satul lor), Tiger Lily a crezut că fântâna ei de noroc secase... până apare un băiat visător care îi dă din nou curajul să spere. 

Povestea e narată din perspectiva lui Tinker Bell. O zână pe care nu ai cum să nu o iubești. Deși e mică, are o inimă invers proporțională cu mărimea ei. Se zbate mereu și încearcă să-și ajute prietenii cum poate ea mai bine. E îndrăgostită de Peter, la rândul ei, deși știe că nu are nici cea mai mică șansă cu el și trebuie să fie mulțumită că măcar îi sesizează existența. La un moment dat îți vine să îi bați pe toți cei care nu o bagă în seamă.

Peter Pan e... un ciudat. Un ciudat frumos. Se pare că nimănui nu pare să-i pese de prima parte. Sincer, mie nu-mi place personalitatea lui, înțeleg că e greu să crești fără părinți, dar serios, nu te mai comporta de parcă ai avea 5 ani tot timpul și GET YOUR SHIT TOGETHER!

Peter Pan și Tiger Lily nu se îndrăgostesc din prima, de fapt se întâlnesc întâmplător și tot la fel de întâmplător țin legătura. Iubirea lor evoluează încet, de la o simplă prietenie, când Peter îi și spune lui Tiger Lily că nu o găsește atrăgătoare, deoarece se aseamănă prea mult cu un băiat și nu se va îndrăgosti de ea niciodată. Dar, cu timpul, devin de nedespărțit. Și ar fi putut trăi fericiți până la adânci bătrâneți dacă...

dacă n-ar fi apărut Wendy, the side hoe, să strice tot ce a clădit Tiger Lily cu greu. Nu o pot suporta pe tipa asta, e snoabă și ipocrită la superlativ, pot să jur că ea nici nu observase măcar că Peter și Tiger Lily erau împreună când s-a băgat între ei. E atât de falsă, că până și China a negat că a fabricat-o. Apropo, Wendy, trebuia să-i dai bătaie aici:

Știu că Tiger Lily a încercat să o omoare, dar pe bună dreptate, C'MON! 

!!TOT CE SCRIE CU ROȘU AICI E UN SPOILER. CITIȚI PE PROPRIA RĂSPUNDERE.!!

Aici puteți vedea o imagine rară cu mine citind sfârșitul acestei cărți:

„-Dar nu mă iubeai pe mine? îl intrebă ea simplu.

El o privi îndelung. Părea mai matur, mai serios.

- Îmi pare rău pentru Tic Tac, zise Peter, iar în ochii lui nu era nicio sclipire. Poate că iubesc doar o parte din tine. Poate că nu te iubesc îndeajuns. 

Tiger Lily privi nedumerită, neînțelegând cum putea cineva să iuvească doar o parte din ceva. Inima ei lacomă nu funcționa așa.”

„-Alege-mă pe mine!

Peter într-adevăr alesese. Dar alesese altceva.”

„Ea nu a crezut că Peter ar fi putut să plece cu adevărat, pentru că, pentru ea, să îl părăsești pe cel pe care îl iubești era imposibil.” 

Nu pot să cred că Peter a putut să lase tot ce aveau în urmă și să plece cu o fată pe care abia o știa. 

Dar presupun că...

Fiecare a învățat să aprecieze ce are și a rămas cu cineva care îi iubește fix pentru ceea ce esre. Pentru că asta e cel mai important, să nu ne schimbăm pentru nimeni și nimic în lume și să fim sigur că într-o zi, dacă nu chiar acum (fără să fim conștienți de asta), cineva ne va iubi pentru ceea ce suntem și nu ne va cere să ne schimbăm nici măcar un pic, cum a spus și Michael Reid, „Nu ai nevoie de o coroană mai mică, ci de un bărbat cu mâini mai mari.”

Cartea e mai mult decât superbă, singurul lucru care nu mi-a plăcut la ea a fost coperta. Tare prost realizată, mai bine ar fi fost păstrată cea originală, deoarece această variantă induce cititorii în eroare, zici că ar fi o carte adresată copiilor, ceea ce nu e cazul. Vă rog, Booklet, dați-vă un pic mai mult silința :)) Sau păstrați originalul, părerea mea. Adică în varianta voastră, Tinker Bell zici că nici n-ar avea nas și Tiger Lily parcă ar fi fost făcută în Paint, God...

1. Trebuie să ai grijă pe cine întâlnești. Nu poți să-i dezîntâlnești.

2. -Nu sunt în apele mele, spune ea vinovată.

    -Nu zi asta. Acum ești doar o parte din tine care nu îți place, atâta tot.

3. Să iubești pe cineva nu a fost cum se aștepta ea. Era ca și cum ai cădea de la înălțime și te-ai rupe în două bucățele, și doar o persoană ar ști cum să le lipească la loc.

4. Să nu faci tot ceea ce poți pentru a proteja pe cineva, asta e lașitate.

5. -Toată lumea mă va crede urâtă.

    -Așa e, spuse Tic Tac zâmbind. Dar suntem un sat micuț, avem gusturi depășite. N-ai de unde să știi cine de pe lumea asta te-ar considera frumoasă.

                                                             *

E o poveste profundă, plină de magie, pe care v-o recomand cu drag, mai ales dacă sunteți mari fani ai reinterpretărilor poveștilor din copilărie, la fel ca mine :D

Mulțumesc încă o dată Booklet Fiction, și nu uitați:

Eu îi ofer: 5/5

Pe Goodreads are: 3.98/5

Tag: Dashing through the snow

Al doilea tag de sezon e primit de la Roxi, dar vă invit să treceți și pe la Anelly ca să îi citiți răspunsurile. 

Pentru început porniți melodia de mai jos și să începem! :) 

Cărți cu telefoane și tablete

Poate sunteți la curent cu articolul în care am pus întrebarea: Sunt concursurile de pe pagina Cărți cu colți fake? Dacă nu, îl puteți găsi aici.

Adevărul e că majoritatea concursurilor de pe acea  pagină sunt absolut reale și vă puteți înscrie, acum depinde de noroc, poate sunt reale, poate nu sunt, la urma urmei n-aveți nimic de pierdut :)) 

Și îmi pare rău că pun sub semnul întrebării unele concursuri cinstite, dar după ce ai îndoieli atât de mari în privința unuia, e foarte greu să le dai crezare celorlalte.

Vreau să mai lămurim că n-am vrut să jignesc nicio editură care sponsorizează concursurile cu acea postare și nu mă îndoiesc de seriozitatea lor și acesta va fi al doilea și ultimul articol pe această temă, dar... un singur concurs de pe pagina Cărți cu Colți bate rău de tot la ochi, acolo Julia oferă un Iphone și un Ipad.

Ea spune că Iphone-ul e oferit de prietenul ei, care lucrează la sediul Apple în Anglia, deși sediul celor de la Apple e în California (ignorați amenințarea de la sfârșit vă rog, revenim și la asta pe final).

Dar, se pare că subiectul chiar a prins la public și lumea a început să își pună întrebări, ceea ce mă bucură enorm de mult, așa să faceți mereu, nu luați niciodată nimic de bun, chiar dacă adevărul e crud și majoritatea n-au voie să îl expună din diferite cauze. Citiți printre rânduri. Revenind, astfel o fată a întrebat pe un grup dacă sunt concursurile de pe această pagină adevărate sau nu.

Aici, evident, o altă admină de pe pagina cărți cu colți a trebuit să intervină ca să ne lămurească.

Mulțumim, Cami, acum am înțeles că n-am înțeles nimic. Ce sponsori reali? Sponsorii lor sunt edituri, nu magazine cu gadgeturi și în plus, nu erau de la prietenul Juliei, Steve, „direct de la Apple” din Anglia care nici nu e în Anglia?

Nu e prima dată când se găsește o persoană generoasă să le ofere Ipaduri, în 2013, foloseau aceeași strategie de strângere de like-uri

Presupun că atunci tot Steve a vrut să facă o faptă bună.

Nu spun că ar fi fake concursul, nu am dovezi pentru a spune așa ceva și n-aș vrea să mă dea „tati” lu' Julia (care e avocat) în judecată pentru calomnie(apropo cu plăcere că te-am învățat un cuvânt nou), dar nu văd de ce s-a înfuriat atâta Julia dacă tot e inocentă? O persoană care știe că nu e vinovată de nimic ar fi calmă și mi-ar dovedi super simplu că n-am dreptate. 

Și a nu-mi fi cu supărare, dar am o recomandare literară pentru tine: